revoluţia marelui ecran

Titlul original: Silver Screen Revolution: New Faces in Hollywood

Gen: documentar

Producţie: Franţa, 2008

PREMIERĂ! 

Aceasta este povestea felului cum o mînă de cineaşti tineri şi entuziaşti au luat cu asalt citadela industriei americane de film şi au creat un nou cinema.

A fost o vreme când tineri talentaţi ca Scorsese, Coppola şi Spielberg, alături de un nou val de actori ca De Niro, Pacino şi Nicholson, au cîştigat influenţă la Hollywood şi au dat naştere unor pelicule clasice precum Naşul, Cartierul chinezesc, Şoferul de taxi sau Fălci. 

Noul Hollwood a avut ambiţia de a separa filmul de răul comerţului, mutîndu- în sfera artei.  

Dominat, pînă spre anii ’60, de muzicaluri, filme epice şi producţii ce au beneficiat de ecrane şi cadraturi tot mai largi, precum şi de sonorul îmbunătăţit, Hollywoodul s-a trezit, la mijlocul anilor ’60, sărăcit şi pus în faţa unui public de babz boomer-i despre care nu avea habar nimic, ce răspundea, însă, pozitiv noilor filme europene ori japoneze, ca Blowup al lui Michelangelo Antonioni, cu a sa structură narativă oblică şi nuditate feminină.

În încercarea de a-şi recuceri audienţa, marile studiouri au făcut loc unei tinere generaţii educate, pentru care spargerea tiparelor era un mod de viaţă, permitîndu-şe să-şi realizeze filmele fără prea mult control din partea lor. Un nou curent de oameni de film, actori, scenarişti, regizori, denumit de presă Noul Hollywood, a schimbat rapid sistemul vechi, înjectînd o doză masivă de prospeţime, energie, sexualitate şi o pasiune obsesivă pentru filmul însuşi. Realismul este practic cea mai mare realizare a sa. Evoluţia tehnologiei le permitea acestora inovaţii ce le uşurau filmarea în exterior – microfoane ce se puteau fixa în pînza hainelor, camere mai uşoare şi un sistem de post-producţie simplificat. Şi cum locaţiile exterioare erau mai ieftine ca ridicarea decoruruilor, Noul Hollywood a prins repede gustul pentru acest tip de filmare şi pentru temele anti-instituţionale, muzica rock şi proclamarea libertăţii sexuale. Mai mult, numeroase figuri ale perioadei îşi recunoşteau public consumul de LSD ori marijuana.

O producţie decisivă pentru noua generaţie a fost Bonnie and Clyde, a lui Warren Beatty, cu al său mix de umor şi oroare, violenţă grafică şi sex. A fost o lovitură pentru publicul tînăr, prin comportamentul dezafectat, dar expansiv. Au urmat, nu peste multă vreme, succesele The Graduate, Easy Rider ori Midnight Cowboy, cîştigător la Oscar. Aceste succese iniţiale au determinat studiourile să renunţe aproape complet la a controla noile filme. La mijloc de 70, producţii excentrice, uimitoare, ca Paper Moon, Dog Day Afternoon sau Taxi Driver s-au bucurat de încasări enorme şi critici mai mult decît favorabile.

Toate acestea au făcut ca aşteptările noilor regizori, atît de la studiouri, cît şi de la audienţa însăşi, să fie din ce în ce mai mari. Dar filme precum Jaws al lui Spielberg, în 1975 şi Star Wars al lui Lucas, în 1977, se consideră a reprezenta începutul sfîrşitului. Hollywoodul învăţase cum să facă bani într-un peisaj din ce în ce mai comercial. În curînd, mari corporaţii au început să cumpere studiouri, impunînd, însă, o mentalitate ce a sugrumat tot mai mult originalitatea tinerilor regizori, promovîndu-i pe cei cu cel mai mare succes comercial. Dar eşecurile Heaven’s Gate şi One from the Heart, de Cimino şi, respectiv, Coppola, au făcut studiourile să preia din nou controlul din mîna regizorilor. Piaţa era mult mai greu de mulţumit acum. 

Premieră: 27 decembrie 
 
 
 
 

operaţiunea hollywood

Titlul original: Operation Hollywood

Gen: documentar

Producţie: Franţa, 2004 

Hollywoodul şi Pentagonul sunt două mari puteri în SUA şi cînd aceste puteri se aliază, se nasc multe întrebări. Ştiaţi că, de aproape un secol, Ministerul Apărării are legături foarte strânse cu producătorii de la Hollywood? Realizatorii acestui documentar au aflat cîte – şi care – filme au beneficiat de sprijin din partea Pentagonului. 

Premieră: 20 decembrie